Sfântu Gheorghe

Despre Sfântu Gheorghe

Departe de tumultul lumii, intr-o zona strajuita numai de ape, acolo unde Dunarea se imbratiseaza cu Marea Neagra se afla localitatea Sfantu Gheorghe, un vechi si rustic sat de pescari. Primele dovezi istorice despre zona le aduce Herodot care in anul 488 aminteste in descrierile sale despre Pontul Euxin de una dintre gurile de varsare a Dunarii in mare si anume “Gura Sfanta”, actualul brat Sfantu Gheorghe. Prima atestare documentara a localitatii apare in anul 1318 atunci cand genovezul Vesconte, un corabier, spune in jurnalul sau de bord ca facea schimb de icre si peste cu locuitorii dintr-un sat aflat pe o insula la una dintre gurile de varsare a Dunarii in mare, satul San Giorgio, actual localitate Sfantu Gheorghe. In anul 1775 zona deltei incepe sa fie colonizata cu vestitii luptatori “cazacii zaporojeni” refugiati din Ucraina in urma represaliilor armatei tarinei Ecaterina a-II-a,cazaci care prima data se stabilesc la Sfantu Gheorghe, apoi incet colonizeaza localitatile Caraorman si Letea, astfel ca in anul 1814 infiinteaza la Dunavat, din motive pur strategice si economice, ultima sicie(manastire fort) a cazacilor zaporojeni din lume “Zadunavscaya Sici”(Sicia Transdunareana), dar cancelaria si documentele importante sunt pastrate in permanenta la Sfantu Gheorghe. O descriere a localitatii Sfantu Gheorghe facuta in anul 1786 de catre trimisul curtii imperial de la Viena, Wendel van Brognard spune ca “satul Sfantu Gheorghe avea peste 120 de case prost cladite si asezate fara nici o regula, cu locuitori foarte activi, iscusiti, muncitori care au propria lor biserica, ateliere mestesugaresti(fierari si marangozi-constructori de barci) si o scoala. Cu siguranta doar o parte a locuitorilor sunt cazaci, restul fiind pasnici ucraineni care se ocupa cu cresterea vitelor si pescuitul. Barbatii isi petrec jumatate din viata pe mare fiind foarte viteji si indrazneti. Sunt atat de necumpatati la bautura incat in acel loc nu este ingaduit sa fiinteze nici o carciuma, astfel ca locuitorii sunt nevoiti sa treaca vaslind pe o insula invecinata unde tatarii si-au deschis propriul lor negot cu vin. Cazacii nutreau o mare aversiune fata de rusi.” In anul 1881 istoricul ucrainean Teodor Condratovici, calatoreste prin Dobrogea sa culeaga informatii despre ultima sicie a cazacilor din lume “Zadunavscaya Sici” si gaseste la Sfantu Gheorghe un batran de 119 ani, pe numele lui Ananie Colomeit, cazac veritabil, care participase la migratia cazacilor de pe Nipru in delta si care fusese martor la toate intamplarile sangeroase prin care trecusera cazacii zaporojeni in prima jumatate a secolului al XIX-lea, iar cartea pe care o scrie istoricul se bazeaza in mare parte pe descrierile lui Colomeit care spune ca la desfiintarea siciei de catre sultan, in anul 1828 si genocidul care a urmat asupra cazacilor, in Sfantu Gheorghe au reusit sa se ascunda si sa se intelega cu autoritatile aproximativ 20 de cazaci veritabili, chiar daca unii dintre ei erau raniti, ologi sau ciungi si au reusit sa supravietuiasca, astfel ca prin sangele locuitorilor curge sange de cazac. Astazi cazacilor li se spune “haholi”, denumire data de ucraineni pentru identificare. Hohol tradus literar inseamna snop. Cazacii purtau parul din crestetul capului intr-un snop, restul fiind ras, de aici si denumirea iar limba vorbita este un dialect de ucraineana veche amestecat cu multe cuvinte imprumutate de la diferite popoare cu care cazacii au intrat in contact. Buni luptatori, mercenari, cazacii nu s-au amestecat niciodata cu lipovenii, desi limba si obiceiurile li se aseamana. Nici astazi cazacilor nu le place sa fie confundati cu lipovenii, mai ales ca acestia au fost numiti asa de catre cazaci dupa o lupta si inseamna, peiorativ, “ardeti” sau “dati-va foc”(toate povestile despre aceasta le aflati atunci cand vizitati localitatea). In ceea ce priveste denumirea localitatii aceasta a purtat mai multe nume de-a lungul timpului incepand cu denumiri grecesti, italiene, slave, turcesti si romanesti. Povestea biblica spune ca un musulman, care voia sa treaca la crestinism s-a intalnit cu Dumnezeu si i-a cerut acestuia sa-l crestineze. Dumnezeu a spus ca trebuie sa dovedeasca ca merita sa fie un bun crestin iar musulmanul a plecat prin lume sa faca fapte bune. In muntii Padurea Neagra din actuala Germanie gaseste intr-o pestera un dragon, cu care se lupta si-l raneste. Dragonul reuseste sa zboare tarandu-si coada pe pamant si deseneaza Dunarea dar musulmanul il ajunge in zona deltei unde se lupta din nou desenand bratele de varsare si lovitura fatala ii este data dragonului la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare. Astazi musulmanul este sfantu cavaler Sfantu Gheorghe(un razboinic) iar localitatea poarta denumirea in cinstea acestuia. O poveste recenta spune ca in anul 1821 a venit in localitate o corabie turceasca de razboi in care era un pasa. In ziua aceea, 6 mai, in sat rasunau cantecele pescarilor deoarece se sarbatorea “Sfatoi Igor”(Sfantu Gheorghe pe vechi), o sarbatoare care i-a amintit pasei de o sarbatoare musulmana numita “hadarletz bayrami” si de atunci pana in 1880 localitatea s-a denumit “Katarlet”, denumire folosita si astazi de batranii si din alte zone ale deltei. Urmasi ai cazacilor, ocupatia de baza a locuitorilor este pescuitul si in special pescuitul sturionilor, celebrul peste preistoric care produce caviar. Anii ’80 au fost anii reprezentativi de capturare a acestor pesti, reusindu-se performanta sa fie capturate aproximativ 15 tone zilnic, in perioadele propice cu icrele aferente. Pescuitul sturionilor se facea folosindu-se carmace, o unealta de pescuit destinata exclusiv acestuia si care era formata din niste carlege mari legate regulat de o funie care se aseza pe fundul apei in calea sturionilor si in care pestele se agata. Caviarul de Katarlet fiind renumit in lume, locuitorii povestesc cu mandrie ca “atunci cand nu aveau ce manca, mancau icre negre”. Astazi pescuitul sturionilor este interzis iar una dintre traditiile locuitorilor se pierde. Un alt pescuit reprezentativ pentru locuitori este pescuitul la scrumbie, aici de-a lungul anilor inregistrandu-se capturi impresionante, Fiind un peste de sezon, campanile de pescut la scrumbie sunt extraordinare din multe puncte de vedere, in special social si economic, deoarece in perioada sezonului(martie-mai) viata intregii localitati se transforma. Cresterea animalelor este iarasi una dintre indeletnicirile de baza a locuitorilor, aceasta intamplandu-se in “stabulatie libera”: animalele sunt lasate libere pe grinduri in grajd tinandu-se numai animalele necesare traiului zilnic sau eventual pentru sacrificare, un cal si o cornuta. Vestitii cai salbatici din delta sunt de fapt caii liberi ai locuitorilor care nu au fost acasa niciodata. Recoltarea stufului reprezinta o ocupatie sezoniera a locuitorilor, stuful fiind folosit in constructii. Turismul rural a cunoscut in ultimii ani o puternica dezvoltare, lucru care le aduce satenilor surse suplimentare de venit pe perioada verii. Turismul se practica atat in gospodariile satenilor cat si in pensiunile special amenajate sau in hoteluri. Aproximativ mai toate casele pot asigura cazare si masa, aceasta bazandu-se in special pe preparate din peste. Celebrul “storceac”(un bors de sturion cu legume) este preparatul traditional al locuitorilor din Sfantu Gheorghe si este numai apanajul acestora. Locuitorii sunt ortodocsi de rit vechi, sarbatorile fiind tinute cu 13 zile intarziere, pastele fiind singura sarbatoare care coincide. Au foarte multe traditii care se petrec la anumite sarbatori, care si astazi sunt inca respectate. Hramul bisericii se serbeaza in data de 6 mai iar atunci locuitorii ofera o masa traditionala tuturor musafirilor care le viziteaza localitatea(atunci se poate manca celebrul storceac). In noaptea de inviere in curtea bisericii este facut un foc mare care are darul de a purifica, de a oferi lumina celor de pe pamant cat si mortilor dar si ca un semn catre cer, astfel ca ingerii sa stie ca oamenii serbeaza invierea lui Hristos. De Sfantul Andrei se joaca un joc numit “calataua”. In ajunul craciunului se merge cu “vecera” iar de anul nou se merge cu “Melanca”. Acestea sunt numai o parte dintre obiceiurile localnicilor care sunt inca pastrate si pe care daca doriti sa le descoperiti trebuie sa vizitati localiatatea.

Obiective turistice din localitatea Sfântu Gheorghe

Cumpara acum

Cumpara