Obiceiuri

Home / Obiceiuri

Obiceiurile ucrainenilor

O sa incep descrierea catorva dintre obiceiurile ucrainenilor din Sfantu Gheorghe si o sa incep cu inceputul anului.

Vecera

“Dobri vecer, sfati vecer, prinimaite nasu veceru” (Buna seara, sfanta seara, primiti “vecera” noastra)

Este un obicei adus din Ucraina de cazaci si se intampla in ajunul craciunului, adica pe data de 6 ianuarie. Tradus ca expresie, insemana “cina”.

In ajunul craciunului, pe stil vechi, pe inserat, haholii din Sfantu Gheorghe obisnuiesc sa ia un colac si sa mearga la rude. Este un obicei cu adanca semnificatie socio-religioasa deoarece rudele mai mici in grad merg la cele mai mari in grad si cumva isi cer iertare pentru toate greselile facute cu sau fara voie in anul care a trecut, iar gazda ii invita in casa, unde pe masa pusa se afla obligatoriu “cuchia”(o fiertura de grau foarte dulce, pe vremuri se folosea mei, asezonata cu mac si/sau nuci pisate), “ozvar”(bautura reprezentativa a ucrainenilor reprezentand un compot de prune uscate si afumate in care se adauga si alte fructe), “pirijecichii” cu cartofi si/sau varza murata(coltunasi umpluti cu cartofi si/sau varza murata copti-specifice ucrainene) si/sau “pirijecichii” cu “vezeca”(sira spinarii de la sturion) sau “pirijecichii” cu “proboi”(placenta de la icrele de mourn)(“pirijecichii” fiind considerate o delicatesa locala, mai ales cele umplute cu vezeca sau proboi), placinta din ficat de sturion, un pahar de vin si ceva de mancare de post dar fiind dezlegare la peste de obicei mancarea era din peste(scordalea, stiuca umpluta, peste prajit, icre, placinta), ii omeneste si ii iarta pe musafiri, schimba colacul obligatoriu si daca este cazul ii invita la masa in ziua urmatoare.

Obiceiul are o incarcatura emotionala fantastica deoarece momentul si modul in care se desfasoara amplifica foarte mult trairile si practic te obliga sa ceri si sa primesti iertare.

Ziua urmatoare, adica de Craciun, pe 7 ianuarie, locuitorii merg cu colindul iar colindele sunt traditionale si slavesc “Nasterea Mantuitorului”.

Cuchiaua-fiertura de grau foarte dulce, este un fel de mancare folosit de cazaci in incursiunile lor pe mare. Atunci cand plecau in raidurile lor pirateresti din Marea Neagra si Marea Caspica, cazacii luau cu ei mei, grau si miere. Graul il puneau la incoltit, meiul il fierbeau iar acest amestec il indulceau cu miere si se hraneau. Era un mod economicos si foarte hranitor pe mare

Melanca

In ajunul anului nou, in seara de 13 ianuarie hoholii din Sfantu Gheorghe merg cu “Melanca”. Este un obicei adus de cazaci din Ucraina deoarece in versurile urarii se pomeneste de apele Nistrului.

Tinerii din localitate se mascheaza: unul se imbraca in cazac, altul in mireasa, altul in “ovrei”(evreu) si altul in tigan si insotiti de alai(un grup de baieti si fete care au la ei “bice” din care pocnesc, “buhai”-o toba care are scoasa pe mijloc o coada din par de cal si care stropita cu zema de varza murata scoate un sunet puternic ca de un taur in calduri, clopoteii folositi la ornarea cailor), pornesc sa ureze din casa in casa.

Obiceiul are o semnificatie speciala deoarece, pe vremuri, atunci cand cazacii erau organizati in sicii in aceasta seara se alegea “starsina”-consiliul de batrani, care ajuta atamanul sa conduca cazacimea. Cazacii mascati, asa cum v-am prezentat mai sus, porneau din cazarma in cazarma in sicie si se distrau iar dimineata erau toti adunati pe maidan si alegeau “starsina”. Fiind foarte frig, cazacii erau imbracati si aveau toti caciuli pe cap. Atunci cand atamanul dadea semnalul pentru propuneri pentru “starsina”, cazacul care avea o propunere de facut, iesea in mijlocul maidanului si striga un nume de batran. Daca ceilalti cazaci erau de accord cu propunerea, isi tranteau toti caciulile de pamant si batranul era ales in starsina. Daca batranul propus nu intrunea 50% plus unul din numarul de cazaci, acesta era respins. Dezonoarea de a fi respins era atat de mare incat cazacul batran era obligat moral sa moara in prima batalie la care participa deoarece sinuciderea era interzisa, si atunci, la prima batalie, el cauta inadins moartea si de obicei mureau.

 

Pusivaiul

Tradus ca expresie, inseamna “semanatul”. Obiceiul se intampla in dimineata anului nou atunci cand, de obicei copii merg cu “pusivaiul” avand buzunarele pline cu mei, grau, arez si ovaz. Este un obicei care semnifica belsug si bunastare in casa in care se inampla. Mai mult decat atat stapanul casei ii invita pe tineri sa ureze si animalelor din grajd, tocmai pentru belsug. Boabele folosite la urare erau adunate a doua zi si date de mancare animalelor.

In tara exista obiceiul de a merge cu sorcova, obicei cu denumire si semnificatie comunista.

 

Chik-Prichik – sfata (sfanta) Domnica

Este un obicei care semnifica si anunta terminarea sarbatorilor de iarna. Se intampla in data de 20 ianuarie. De obicei se aduna femeile din localitate, la cineva acasa, si fac o mica sezatoare cu mancare si bautura ca sa serbeze terminarea sarbatorilor de iarna.

In tara, sau la alte nationalitati acum este “ziua babei”.

 

Masleana

Tradus ca expresie, inseamna “… cu unt” sau “…din unt”.

Este un obicei care se intampla in saptamana in care se intra in postul mare. Ultima duminica pana in post este “strasna nighilea”( duminica infricosata), este duminica in care se crede ca se va sfarsi lumea(credinta populara spune ca daca lumea se va sfarsi, acesta este momentul). Este o duminica in care toata lumea se roaga si nu se distreaza. Apoi urmeaza o saptamana de distractie, tocmai pentru ca nu s-a intamplat sfarsitul lumii. Este saptamana alba in care se mananca produse din lapte si oua.

Localnicii din Sfantu Gheorghe se “desfata” ca sa spun asa, cu tot felul de mancaruri din lapte(unt, branza, iaurt, cas, cascaval) si oua pentru ca urmeaza postul patelui, cel mai mare post din an, iar faptul ca se vor abtine de la multe in timpul postului este un obicei de sarbatoare si distractie. De obicei se aduna cateva familii la cineva acasa, gospodinele gatesc cate ceva special pentru aceasta sarbatoare si se lasa cu distractie de pomina unde se manaca tot si se bea bine.

 

Pastele-Pasca

Este un obicei si o sarbatoare de asemeni care coincide cu celelate sarbatori din calendarul Gregorian. Este una dintre cele mai importante sarbatori crestine.

Obiceiul este ca localnicii sa astepte Invierea Domnului curati din toate punctele de vedere. Dupa o lunga perioada de post, in care s-au abtinut de la toate, acum, ca sunt curati trupeste si in suflet, isi fac curatenie in case si pe starzi. Saptamana mare este o saptamana in care tota suflarea localitatii intra in fibrilatii. Gospodinele coc joi cozonacii, vineri inrosesc ouale si fac pasca, iar sambata gatesc. Barbatii aranjeaza curtea, fac curatenie in grajduri si taie un miel, sau un porc, sau un vitel.

In noaptea de Inviere tota suflarea este la biserica. Batranii sunt la slujba iar tinerii fac un foc mare in curtea bisericii, foc care are semnificatii religioase si anume: ingerii si Domnul sa vada ca lumea sarbatoreste Invierea lui Isus. Focul de asemeni are si o semnificatie pagana: alunga spiritele rele si purifica. La inchierea slujbei toata suflarea este adunata in jurul bisericii unde preotul sfinteste cozonacii, apoi toti pleaca cu lumina acasa si fac “rozhovleata”(mananca pasca si din bucatele sfintite in biserica.

 

Pastele mortilor-provode

Un obicei interesant care se intampla in prima luni dupa saptamana pastelui in care locuitorii merg la cimitir sa pomeneasca mortii. Gospodinele pregatesc de mancare iar dimineata toata suflarea localitatii merge la cimitir. Dupa ce preotul citeste rugaciunea de pomenire a mortilor se intind adevarate mese in curtea cimitirului unde toata lumea participa cu ce are fiecare. Ziua se lasa cu o betie extraordinara, in care mai ales barbatii ies cel mai “sifonati”.

 

Hramul biserici

Un obicei care se intampla in data de 6 mai a fiecarui an. Atunci este Sfantu Gheorghe conform calendarului Iulian. Participa toata suflarea localitatii. Sarbatoarea initial se desfasura numai in jurul bisericii, ulterior a capatat o alta importanta si s-a transformat intr-o mare petrecere campeneasca.

Barbatii pescuiesc pentru biserica unde gospodinele gatesc mancare pentru toti musafirii prezenti in localitate. Acum se poate manca celebrul “storceac” pentru ca desi este prohibitie la sturion, de multe ori autoritatile au fost permisive si astfel localnicii au putut oferi musafirilor acest fel de mancare specific localitatii.

 

Sfanta Treime-Troita

Sarbatoare asemanatoare cu cea care se sarbatoreste in tara. Localnicii au un obicei interesant de aceasta sarbatoare: barbatii aduc acasa crengi de arin negru din care se fac un fel de coroana care sunt asezate deasupra portilor pentru a feri curtea si casa de rele. De ce este ales “Arinul Negru”? Deoarece frunzele acestul copac seaman cu limbile focului astfel ca simbolistic acesta in afara de talismanul de a pazi curtea si casa de rele are si o semnificatie de purificare a curtii si casei prin foc. In aceasta coroana care se aseaza deasupra portii sunt impletite si flori care au aceiasi semnificatie de protective. Este o legatura cu coronitele de flori pe care le poarta fetele pe cap.

 

Acoperamantul Maicii Domnului-Pocrova

Este o sarbatoare cu o semnificatie aparte pentru locuitorii din Sfantu Gheorghe. Pe langa semnificatia religioasa, sarbatoarea are si o semnificatie mistica foarte importanta pentru locuitori cat si faptul ca este legata de un obicei interesant pentru cazaci. Pe aceasta data, 13 octombrie cazacii isi alegeau “atamanul”(conducatorul) in fiecare an.  Atamanul trebuia sa aiba experienta administrativa, calitati reale de lider, sa aiba o varsta de peste 58 de ani, era ales pentru o periada de un an, nu avea voie sa fie ales mai mult de trei mandate si trebuia sa fie o persoana incoruptibila pentru ca daca era dovedit ca nu respecta regulile stricte din Sicie sfarsea cu gatul taiat inainte de a-si termina mandatul. In general “Atamanii” erau persoane speciale, carismatice cu calitati de lideri si luptatori deosebite, oameni in care toti ceilalti se incredeau orbeste pentru ca stiau ca sunt persoane deosebite.

Desi este o sarbatoare extrem de importanta pentru cazaci, povestea spune ca undeva prin secolul al X-lea, atunci cand printul vareg Sviatoslav ataca Bizantul, o parte dintre oameni se refugiaza in biserica Sfanta Sofia, azi moscheie in Istambul, biserica care n-a suferit niciodata nici o stricaciune din cauze naturale, iar cand varegii sparg usa bisericii, legenda spune ca s-a ivit maica Domnului care si-a aruncat valul peste toti cei aflati in biserica iar varegii nu au vazut pe nimeni si au lasta si biserica neatinsa.

 

Sfantul Andrei-Calataua

 

– “Idu, idu na cutiubu, vasu calatu cusate/Dobri vecer gaspada, harosa vasa calata? (Vin, vin pe vatrai, sa musc din calataua voastra/Buna seara gospodari, este buna calataua voastra?)

– Idite i cusaite!” (Veniti si muscati!)-(secretul este sa nu razi)

In seara de 12 spre 13 decembrie obiceiul este de a se face un colac de post care se agata de tocul usii, iar toti invitatii participa la un joc. Trebuie ca incalecati pe “cuciuba”(vatrai) sa incerce sa muste din aceasta “calata”(colac dulce) in timp ce gazda pazeste, avand in mana o carpa murdara de funingine cu care trebuie sa-i murdareasca pe toti cei care incearca sa muste si nu respecta ritualul sau rad la glumele celorlalti.

Deasemeni fetele nemaritate aflau azi cu cine sau daca se marita in anul ce vine. Ele merg la Dunare de unde-si iau apa cu gura, fac niste turte din faina si malai cu apa pe care o aduc din Dunare, turte pe care le pun afara iar turta o mananca prima cainele, acea fata se va marita anul care vine. Deoarece nu este un procedeu foarte simplu iar fetele aveau mereu chef de distractie, baietii apareau in drumul lor de la Dunare pana acasa si le faceau sa rada si scapau apa, greseau de foarte multe ori ritualul si astfel se distrau copios. Tot in aceasta seara fetele isi ascundeau diferite obiecte printre care si un batic in diferite oale pe care le acopereau si le puneau pe masa. Fata care nimerea oala in care se afla baticul se marita in acel an. De obicei, fetele se gandeau oricum la maritis asa ca puterea gandului se facea simtita astfel ca in 80% dintre cazuri, lucrurile jucate chiar se intamplau asa cum isi doreau ele.

 

Sfanta Varvara

In data de 17 decembrie crestinii ortodocsi de stil sir it vechi sarbatoresc Sfanta Varvara. Obiceiul loclanicilor din Sfantu Gheorghe este sa puna intr-o farfurie un pumn de grau pe care-l uda pana pe 6 ianuarie, in ajunul craciunului, cu apa din gura. Fiecare mambru al familiei are graul lui, astfel ca felul in care creste graul si se dezvolta asa va arata si anul ce vine din punct de vedere al castigurilor materiale. Felul in care creste si se dezvolta graul arata daca va fi un an bogat sau sarac.