Povestea Pescuitului

Pescuitul, ca mai peste tot in delta, a avut o mare influenta asupra dezvoltarii localitatilor si implicit a locuitorilor ei. Datorita lacurilor, canalelor si Dunarii, pescuitul pentru toti locuitorii deltei poate fi considerat asemanator, in schimb pentru pescarii din Sfantu Gheorghe, acesta a avut cateva particularitati care i-au diferentiat de ceilalti pescari si cumva i-au facut mai speciali: pescuitul sturionilor in Marea Neagra cat si pescuitul “Scrumbiei de Dunare” la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare.

Urmasi ai cazacilor zaporojeni, locuitorii din Sfantu Gheorghe au pastrat cumva traditiile acestora, pescuind la sturion asa cum o faceau cazacii veniti de pe raul Nipru din Ucraina, folosind carmace. Carmacele sunt carlige mari din cel mai bun otel, tratate special sa reziste la fortari ale pestilor de peste 1 000 kg si care se asezau in calea sturionilor iar acestia se agatau in ei.

Pescuitul “Scrumbiei de Dunare”, desi este un pescuit sezonier, are si el particularitatile lui foarte interesante si speciale.

Pentru pescarii din Sfantu Gheorghe pescuitul sturionilor a reprezentat atat marirea cat si decaderea lor. Fiind un peste extrem de valoros economic, mai ales pentru faptul ca acest peste produce inegalabilul “caviar” sturionii au fost pescuiti excesiv mai ales in perioada comunista, atunci cand o parte din datoria externa a tarii a fost platita cu acest “caviar”.

“Caviarul” de Katarletz(aceasta a fost denumirea turceasca a localitatii Sfantu Gheorghe) era recunoscut si renumit peste tot in lume. Toti bogatii lumii isi doreau, in anumite momente acest caviar, iar pentru asta plateau destul de mult. Unul dintre cei mai renumiti vanzatori de caviar din lume, un armean, care face acest lucru din tata in fiu si care are un magazine in buricul orasului New York, a spus ca, citez: ”desi vand caviar de peste tot din lume, caviarul de Katarletz este, de departe cel mai gustos si cel mai apreciat de client”.

 Pescuitul excesiv, fara respectarea perioadei de prohibitive din perioada comunista, coroborat cu poluarea pe care au suferit-o apele interioare cat si Marea Neagra in acea perioada, interventia omului in natura(desecari, indiguiri, devieri ale cursurilor apelor, etc) cat si constructia barajelor pe rauri, iar in cazul nostru a barajului de la Portile de Fier au dus la diminuarea drastica a efectivelor de sturion din lume. Astazi, pescuitul sturionilor este interzis din anul 2006. Desi masura este una benefica cumva salvarii populatiei de sturion din lume, in acelasi timp este si una destul de controversata deoarece vine in ajutorul si este generata de producatorii de caviar de acvacultura din lume. Cert este ca, chiar daca locuitorii din Sfantu Gheorghe spuneau cu mandrie ca: “atunci cand nu aveau ce manca, mancau caviar”, astazi caviarul poate fi consumat doar recoltat din acvacultura, iar pentru acest lucru nu trebuie decat sa luati legatura cu mine si sa experimentam si asta.

Pescuitul “Scrumbiei de Dunare” influenteaza si el viata locuitorilor din Sfantu Gheorghe deoarece este inca permis si fiind un peste de sezon, comparat poate cu migratia somonilor, produce niste transformari in viata locuitorilor, trasformari pe care nu le poti intelege decat daca le vezi cu ochii tai, tocmai din aceasta cauza eu organizez, in fiecare an, undeva in ultimul weekend din aprilie, sau primul weekend din mai(in functie de diferite situatii) “Sarbatoarea Scrumbiei de Dunare” la Sfantu Gheorghe, momente in care aflam foarte multe despre acest pescuit sezonier cat si gustam din bucatele traditionale preparate de gospodinele noastre mai ales din scrumbie. Atunci cand incepe campania de pescuit la scrumbie toata localitatea se transforma. Pe langa castigurile foarte mari pe care le genereaza acest pescuit, pescarii, atati cat mai sunt, dar si ceilalti locuitori sunt implicati cumva in asta. Este un lucru extraordinar sa stai si sa vezi cum se pescuieste, cum toti sunt implicati si mai ales cum se gateste acest peste.